Parcul Natural Vitosha

Merită un ocol

Declarat în 1934, ceea ce îl face cel mai vechi parc de acest fel de pe peninsulă, și acoperă acum 27.079 de hectare de munte, începând chiar de unde se oprește ultimul autobuz din oraș. E totodată aria protejată cea mai vizitată din Bulgaria, deci nu te aștepta la sălbăticie. Vino într-o zi de lucru dacă vrei liniște, și citește regulile rezervațiilor înainte să pornești la drum — una dintre cele două e complet interzisă.

Poveste

Context

Inițiativa a venit de la Uniunea pentru Protecția Naturii Autohtone. Un protocol al consiliului silvic din 2 februarie 1933 și un decret ministerial din anul următor au creat un parc național de 6.410 de hectare, în trei părți: o rezervație de conifere de 759,9 de hectare, o rezervație de turbă de 166 de hectare și restul. În același deceniu, statul a construit drumul de la Dragalevtsi până la Aleko, a tăiat douăzeci și două de kilometri de poteci, a marcat un traseu de schi de pe Cherni Vrah, a instalat bănci pentru cinci sute de persoane și a construit nouă cabane. Recreerea modernă în aer liber din Bulgaria a fost inventată, în cea mai mare parte, chiar aici, în mod deliberat, de administratori.

Granițele s-au tot schimbat apoi timp de șaizeci de ani, micșorându-se pentru a face loc pășunatului, extinzându-se din nou prin decrete ulterioare, și ajungând la actualele 27.079 de hectare în februarie 1991.

Merită înțelese cele două rezervații. Bistrishko Branishte, pe versantul estic, protejează molidul bătrân și poate fi traversată pe poteci marcate. Torfeno Branishte, declarată în 1935 și având azi 784 de hectare de mlaștină de turbă la circa 1.800 m, e complet închisă: turba are între 0,6 și 2 metri grosime, cu o vechime între o mie și o mie cinci sute de ani, crește cam un milimetru pe an, adăpostește peste trei sute de specii de mușchi și cinci sute de alge, și funcționează ca buretele care alimentează orașul cu apă. În ciuda pârtiilor de schi și a traficului, parcul mai găzduiește încă 138 de specii endemice de nevertebrate și optzeci și cinci de specii relicte, dintre care optsprezece supraviețuitoare arctico-alpine ale ultimei glaciațiuni.