Uzungeren

Merită un ocol

Când barajul de la Mandra s-a închis în 1963, a tăiat o bucată din laguna originală, iar Uzungeren e ce a supraviețuit: două sute de hectare de apă sărată, puțin adâncă, între cartierul Kraymorie și satul Tvarditsa. Au fost înregistrate două sute de specii de păsări de apă, cinci dintre ele amenințate la nivel global. Nu există absolut nimic construit aici, ceea ce e deopotrivă problema și rostul locului.

Poveste

Context

Numele e turcesc și înseamnă „mlaștina lungă”, ceea ce și era — parte dintr-un sistem de lagune care se întindea neîntrerupt de la mare până în câmpie, înainte de lucrările de inginerie ale secolului XX. A devenit sit protejat în 2005, acoperind puțin peste două sute unsprezece hectare, și face parte din complexul Mandra–Poda.

Valoarea lui stă în faptul că e o apă de hrănire și de popas la câteva sute de metri atât de Poda, cât și de mare, ceea ce înseamnă că păsările circulă între toate cele trei pe parcursul zilei. Iarna adăpostește rațe, gâște și limicole; în lunile de migrație preia surplusul de la Poda, atunci când acolo apar deranjuri. Cinci specii amenințate la nivel global se află pe lista lui.

Nu există nicio infrastructură. Niciun observator, niciun panou, nicio potecă, nicio parcare. Sfatul onest e să tratezi Uzungeren ca pe ceva ce privești în treacăt, de pe drumul Kraymorie, cu binoclul, sau de pe dealul Lale Bair, împreună cu restul bazinului Mandra, și să-ți petreci timpul de observare efectivă la Poda, unde se află echipamentul și expertiza. Dacă ai o lunetă și o oră liberă în zori, în ianuarie, îți va răsplăti efortul; altfel, e doar un nume pe hartă.