Urdoviza

Merită un ocol

Peninsula stâncoasă care desparte cele două golfuri ale Kitenului poartă rămășițele unei cetăți, săpate din 2012: o poartă, două turnuri de veghe, un acces în trepte și o vatră. Este patrimoniu clasat, e gratuită, neîngrădită, și durează o jumătate de oră. Vino seara, când lumina cade pe piatră, iar plajele de dedesubt s-au golit.

Poveste

Context

Urdoviza este vechiul nume al locului și al promontoriului. Fortificația a fost clasată drept monument de importanță locală în 1965, iar săpăturile sistematice au început în 2012, scoțând la iveală douăsprezece trepte care urcă spre intrare, două turnuri de veghe și o poartă, cu o vatră înăuntru. Publicarea rezultatelor a fost limitată, iar pe sit nu există nicio explicație.

Peninsula contează mai mult decât ruina. Istoria modernă a Kitenului începe pe ea: familii de refugiați traci din satul Fazanovo au colonizat partea vestică din 1932 și au dat locului forma actuală. Înainte de asta, era mai degrabă un loc de debarcare decât o așezare.

Ce îți oferă acum promontoriul este geografia dintr-o singură privire. Golful Atliman se află la nord, puțin adânc și închis; plaja sudică și gura râului Kitenska sunt de cealaltă parte; Primorsko se vede de-a lungul coastei, iar în spate se ridică primele creste ale Strandzhei. Este la cinci minute de mers de oricare dintre plaje. Se aplică avertismentele obișnuite pentru un sit de coastă neamenajat din Bulgaria: marginile sunt subminate de eroziune, nimic nu are balustradă, piatra e alunecoasă când e udă, iar între unsprezece și cinci nu există absolut nicio umbră.