Tsarevo

Merită un ocol

Ultimul oraș de o oarecare mărime înainte de granița cu Turcia, pe un promontoriu între două capuri, cu un port deschis de țarul Boris al III-lea în 1937 și o municipalitate care numără șaisprezece plaje, însumând peste nouă kilometri de nisip. Este baza practică pentru extremul sud: Arapya și Nestinarka chiar la ușă, Sinemorets și Silistar la o jumătate de oră, iar Strandzha în spate.

Poveste

Context

Orașul și-a schimbat numele de patru ori. A fost Vasiliko, menționat pentru prima dată de geograful arab al-Idrisi în 1153 și descris de Evliya Çelebi în 1662; a ars în 1882 și s-a alăturat Bulgariei prin Tratatul de la Constantinopol, în septembrie 1913. Un ordin ministerial din august 1934 l-a redenumit Tsarevo, după țarul Boris al III-lea, cel care a plătit portul. Un decret din 1950 l-a redenumit Michurin, după selecționerul sovietic de plante. Vechiul nume a revenit în 1991.

Biserica Adormirii se află pe partea înaltă a vechiului cartier Vasiliko, deasupra golfului. Este din piatră, nu clădirea de lemn cum este uneori descrisă, construită pe la 1810 peste o biserică mai veche și adusă la forma actuală în 1895 — o pseudo-bazilică cu trei nave și o singură absidă, păstrând icoane pictate între 1797 și 1805 de Ioan Zograf din Ahtopol. O clădire din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea, dezgropată la est de ea, ar putea fi fostul punct vamal al Vasilikoului.

Portul s-a deschis pe întâi august 1937 și era atunci al treilea ca mărime din Bulgaria. În prezent este un șantier: portul de pescuit este reconstruit printr-un program european pentru pescuit, fără o dată de finalizare publicată. Două lucruri de care trebuie să ții cont. Drumul de coastă care traversează orașul trece printr-un pod îngust, cu arc, redus la o singură bandă, controlată prin semafor; iar municipalitatea a declarat că nu va introduce zone de parcare cu plată, oferind în schimb parcări-tampon gratuite.