Mănăstirea Troyan

Merită un ocol

A treia cea mai mare mănăstire din Bulgaria și locul unde te apropii cel mai mult de opera lui Zahari Zograf, fără aglomerația de la Rila. A pictat biserica, în interior și în exterior, în 1847–1848, și a inclus în compoziție chiar chipurile călugărilor. Intrarea e liberă, este o mănăstire în activitate, cu camere pentru oaspeți, iar dimineața, într-o zi de lucru, s-ar putea să ai curtea numai pentru tine.

Poveste

Context

Cronicile plasează întemeierea la începutul secolului al XVII-lea, de către niște pustnici care s-au așezat în valea Cherni Osam. A devenit stavropighie în 1830 — răspunzând direct în fața Patriarhului, nu a unui episcop local —, iar biserica în care intri astăzi a fost construită în 1835 de un meșter zidar din Peshtera. Iconostasul aurit a fost sculptat în următorii cinci ani.

Ceea ce merită un ocol este pictura. Zahari Zograf, cel mai cunoscut nume al Renașterii naționale bulgare și cel care a pictat pridvorul de la Rila, a lucrat aici în 1847–1848, atât în interior, cât și pe pereții exteriori. Printre sfinți și Judecata de Apoi, a inclus un portret de grup al călugărilor care locuiau la mănăstire în timp ce el picta — un lucru neobișnuit de găsit pe zidul unei biserici și care spune ceva despre felul în care Renașterea se privea pe sine.

Mănăstirea mai păstrează și o icoană a Maicii Domnului cu Trei Mâini (Troeruchița), despre care se spune că ar fi venit de la Muntele Athos odată cu întemeierea obștii, și este obiectul pentru care vin de fapt cei mai mulți vizitatori bulgari. Celălalt fir este politic: la începutul anilor 1870, Vasil Levski a înființat printre călugări unul dintre comitetele sale revoluționare secrete, parte a rețelei pe care a construit-o în toată țara înainte de a fi prins și spânzurat, în 1873. Mănăstirile din Bulgaria erau rareori doar mănăstiri.