Strandzha

Merită un ocol

Strandzha nu este spectaculoasă și nici nu încearcă să fie: dealuri rotunjite și împădurite, cu mult sub o mie de metri, întinse din câmpia Burgasului până peste granița cu Turcia. Ce are în schimb este pustietate, o pădure de stejar cu un subarboret care aparține unei ere mai calde, și o tradiție proprie de construcție în sate. Aproape toată partea bulgară se află în interiorul parcului natural, iar acolo sunt și traseele marcate.

Poveste

Context

Lanțul acoperă circa zece mii de kilometri pătrați între câmpia Traciei și mare, iar cea mai mare parte se află în Turcia. Punctul cel mai înalt, Mahya Dağı, 1.031 m, este pe partea turcească; cel mai înalt punct de pe teritoriul bulgar este Golyamo Gradishte, 710 m, ceea ce spune tot ce trebuie despre acest munte — o umflătură lungă, joasă și împădurită, nu un lanț de vârfuri.

Veleka îl drenează spre mare la Sinemorets, după 147 de kilometri; Rezovska, 112 de kilometri, este granița pe toată lungimea ei. Între cele două râuri, interiorul este pădure și pășune abandonată, cu foarte puțini locuitori: Malko Tarnovo este singurul oraș de o oarecare mărime, iar Brashlyan este păstrat ca rezervație de arhitectură.

Strandzha a fost zonă de graniță închisă pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea, și tocmai de aceea pădurea a supraviețuit. Asta explică și ce lipsește: un singur drum principal dinspre Burgas, puține locuri unde să mănânci și acoperire mobilă care vine și pleacă. Tratează Rezovska ca pe o graniță internațională, nu ca pe malul unui râu, și ia cu tine mai multă apă decât crezi că ai nevoie — pe potecile de creastă e puțină umbră, iar pâraiele nu sunt de încredere spre august.