Parcul Natural Strandzha

Merită un ocol

O mie de kilometri pătrați de pădure de stejar, cu un subarboret veșnic verde care nu supraviețuiește nicăieri altundeva în Europa, ținut în viață de apropierea mării. Este și cel mai pustiu colț al țării — nouăsprezece sate, două orășele și circa șapte mii de oameni în total. Vino primăvara, când înflorește rododendronul, sau la Balgari, în noaptea de 3 iunie, pentru dansul pe jar, care este încă un lucru autentic, nu un spectacol pus în scenă.

Poveste

Context

Declarat în ianuarie 1995 și acoperind 1.161 de kilometri pătrați, cam un procent din Bulgaria, Strandzha este cel mai mare teritoriu protejat din țară. Aproximativ patru cincimi este pădure de foioase, iar circa o treime din aceasta este pădure primară. Ce atrage botaniștii este subarboretul de tip laurifoliu de sub stejari — rododendronul pontic, afinul caucazian și zeci de specii relicte care au rezistat aici pe când restul continentului se răcea. Au fost înregistrate undeva peste șaizeci de plante relicte și cincizeci endemice.

În interiorul parcului se află cinci rezervații, printre care Silkosiya, protejată în 1931 și cea mai veche din Bulgaria. Veleka curge 147 de kilometri până la mare, la Sinemorets; Rezovska, 112 de kilometri, formează granița cu Turcia pe tot cursul ei. Între cele două, interiorul este pădure și pășune abandonată, cu Malko Tarnovo drept singurul oraș de o oarecare mărime.

Nestinarstvo, dansul desculț pe jăratic de ziua Sfinților Constantin și Elena, se practică la Balgari pe 3 iunie și se află pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO din 2009. Practic, așteaptă-te la drumuri de pietriș, puține benzinării și semnal telefonic inconstant. Satele de pe coastă se umplu în august; interiorul rămâne pustiu tot anul, și tocmai asta e ideea.