Insula Sfântul Chiric

Merită un ocol

Insula chiar în fața orașului vechi a fost locul unde se aflau templul lui Apollo și statuia de bronz de treisprezece metri. Mai târziu a găzduit școala bulgară de pescari, apoi șaizeci de ani ca bază navală, și tot nu e deschisă. Un dig construit în anii 1920 o leagă de peninsulă, așa că poți merge pe jos până la barieră și te poți uita; asta, deocamdată, e tot.

Poveste

Context

Consulul francez Alexandre Degrand a săpat aici în 1904 și a găsit fundațiile a trei temple, un altar monumental, o cisternă și ceramică est-greacă și atică din secolele VII–II î.Hr. Săpăturile au fost reluate în 2009 și au scos la iveală o bazilică cu trei abside de la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr., înconjurată de zeci de morminte din secolele V–VII. Insula are circa opt hectare și un sfert.

Istoria ei modernă e ciudată. O lege din 1924 și un decret semnat de țarul Boris al III-lea au creat aici o școală de pescari; clădirea a fost ridicată după planurile lui Stoyan Nikolov, iar prima promoție a început cursurile în octombrie 1930. Poetul Nikola Vaptsarov s-a numărat printre elevii ei în acel an. Un dig lung de două sute cincizeci de metri a fost construit în 1926 și 1927 ca să lege insula de oraș. Din 1945 până în 2005, tot locul a fost bază navală, iar niciun civil nu a pus piciorul pe ea.

De atunci, insula a fost mai degrabă motiv de dispută decât un loc deschis publicului. Proprietatea a fost transferată companiei portuare de stat în ianuarie 2026, iar decizia a fost inversată în aprilie, revenind la Ministerul Culturii; lucrările de renovare au început la sfârșitul lui 2025. Farul nu funcționează, iar clădirile sunt în stare proastă. Nu-ți plănui o vizită — mergi pe jos pe dig dinspre marina, cât de departe ți se permite, privește forma locului și citește restul poveștii la Muzeul Arheologic.