Sredna Gora

Merită un ocol

Sredna Gora se întinde paralel cu Stara Planina, de cealaltă parte a depresiunilor subbalcanice — mai jos, mai domol, mult mai puțin umblat, cu punctul maxim la 1.604 m. Locul lui în memoria bulgară ține de istorie, nu de alpinism: Răscoala din Aprilie 1876 a fost organizată în aceste dealuri, iar orașele de pe flancurile lor sunt locul unde a început. Vino pentru Koprivshtitsa și Panagyurishte, mai degrabă decât pentru vârfuri.

Poveste

Context

Lanțul are circa 285 de kilometri lungime și până la 50 lățime, împărțit de râurile Topolnița și Stryama în trei sectoare: Ihtimanska la vest, Sashtinska la mijloc, Sarnena la est. Punctul cel mai înalt e Golyam Bogdan, la 1.604 m. Geologic și peisagistic e partenerul mai modest al Balcanilor de peste vale — rotunjit, împădurit, cu pășune sus și fără caracter alpin propriu-zis — și primește doar o fracțiune din numărul drumeților.

Ce s-a întâmplat aici în 1876 e motivul pentru care numele îi e cunoscut oricărui bulgar. Organizația revoluționară a împărțit țara în districte, iar al patrulea district, centrat pe Panagyurishte, a fost singurul care chiar s-a ridicat. Delegații s-au întâlnit în secret la Oborishte, în dealurile de deasupra orașului, în aprilie 1876, ca să stabilească data. Unul dintre ei a informat autoritățile; răscoala a izbucnit prematur la Koprivshtitsa pe 20 aprilie, când Todor Kableshkov a trimis către Panagyurishte scrisoarea prin care o anunța — semnată, potrivit tradiției, cu sânge.

A fost zdrobită în câteva săptămâni, iar represaliile care au urmat, mai ales la Batak, au stârnit indignarea din Marea Britanie și Rusia, care a dus la războiul din 1877–78. Așa că o răscoală eșuată, într-un lanț muntos modest, e balamaua istoriei bulgare moderne. Practic, modul de a te apropia de ea sunt orașele-muzeu de pe flancurile sudic și nordic — Koprivshtitsa mai presus de toate, care și-a păstrat aproape intactă arhitectura din perioada Renașterii naționale — cu dealurile ca decor, așa cum au și fost.