Rezervația Naturală Srebarna

Merită un ocol

Vino primăvara, când pelicanii clocesc și stufărișurile răsună de zgomot încă dinainte de răsărit. Există o potecă pe malul lacului și un muzeu de istorie naturală; ia cu tine un binoclu și nu te aștepta la multă umbră. Colonia s-a subțiat serios în ultimii ani și stă bine în larg, pe apă, așa că tratează o observație clară ca pe un noroc, nu ca pe ceva garantat.

Poveste

Context

Srebarna este un lac dulce, puțin adânc, la un kilometru sud de Dunăre și șaisprezece kilometri vest de Silistra, aflat chiar sub Via Pontica — culoarul care canalizează păsările migratoare între Europa și Africa. Aici au fost înregistrate o sută șaptezeci și trei de specii, dintre care circa o sută cuibăresc, iar lacul găzduiește cele mai mari populații cuibăritoare din Bulgaria de cormoran mic, rață roșie și vultur codalb. Este rezervație din 1948, sit Ramsar din 1975 și sit din patrimoniul mondial UNESCO din 1983.

A fost, în același timp, într-o situație dificilă aproape tot acest timp. Un dig a tăiat lacul de râu în 1949, iar regimul apelor nu și-a mai revenit niciodată; UNESCO a trecut Srebarna pe Lista patrimoniului mondial aflat în pericol în 1992 și a scos-o de acolo abia în 2003, după ce a fost construit un canal care să lase din nou viitura de primăvară să pătrundă în lac. În vara lui 2026, rezervația a pompat din nou apă din Dunăre, sub o stare de urgență locală declarată, mutând milioane de metri cubi pentru a împiedica scăderea în continuare a nivelului lacului.

Pelicanii sunt și atracția, și dezamăgirea. Colonia s-a subțiat grav — numărătorile din ultimii ani au coborât la doar câteva zeci de perechi —, iar Srebarna nu mai este cea mai mare colonie din țară. Trei trasee marcate ocolesc lacul, cel mai lung dintre ele de circa șase kilometri și jumătate, cu un turn de observație și ascunzători pentru observarea păsărilor. Tot vei auzi mult mai mult decât vei vedea.