Peștera Snezhanka

Merită un ocol

Doar vreo 145 de metri de galerie, ceea ce o face cea mai mică dintre peșterile turistice din Rodopi și cea mai dens decorată — ultima cameră adăpostește o stalagmită albă, puțin peste un metru înălțime, căreia cineva i-a spus Albă ca Zăpada, iar numele a rămas al întregii peșteri. Problema e accesul: parcarea se află la vreo 800 de metri mai jos, iar poteca de urcat e abruptă, douăzeci până la patruzeci de minute.

Poveste

Context

Trei speologi — Boris Evtimov, Gencho Kotsev și Zhoro Zlatarev — au găsit peștera la 3 ianuarie 1961, pe un versant de deal deasupra orașului Peshtera, fără vreo deschidere vizibilă. Arheologii au legat între timp urme din interior de o folosire tracică, așa că o parte din ea era cunoscută cu mult înainte.

Ce merită urcușul e densitatea, nu mărimea. Traseul parcurge circa 145 de metri prin patru camere, iar formațiunile sunt înghesuite suficient de aproape una de alta cât să nu fii niciodată la mai mult de câțiva pași de ceva. Ultima dintre ele, Sala Magică, adăpostește figura care a dat numele locului: o stalagmită puțin peste un metru înălțime, albă și vag conturată ca o siluetă umană, pe care cineva, în 1961, a decis că seamănă cu Albă ca Zăpada. Peșterile bulgare poartă de obicei numele diavolilor și al gâtlejurilor; asta a mers în direcția opusă.

Operatorul a renunțat la grupurile ghidate fixe — vizitatorii intră cu audioghid, așa că nu se așteaptă un tur să se completeze, iar peștera e deschisă în fiecare zi a anului, cu ultima intrare puțin după ora cinci. Drumul de urcat e partea de planificat. Lasă mașina în parcarea gratuită, la vreo 800 de metri sub intrare, și urcă o potecă cu trepte și balustrade de lemn; alocă douăzeci până la patruzeci de minute pe sens, mai mult cu copii, și nu încerca în încălțăminte cu talpă netedă.