Pasul Șipka

Merită un ocol

Cea mai încărcată de istorie bucată de pământ din Bulgaria: trecătoarea unde o mică forță de voluntari ruși și bulgari a rezistat de-a lungul lunii august 1877 și al iernii care a urmat, și unde s-a decis soarta războiului care a creat țara. Turnul de piatră de pe Vârful Stoletov, deasupra trecătorii, s-a ridicat în 1934. S-a închis la 3 septembrie 2026 pentru trei ani de lucrări de conservare, așa că mizează pe trecătoare și pe creastă, nu pe interior.

Poveste

Context

Șoseaua trece pe aici la circa 1.185 m, între Gabrovo și Kazanlăk, iar în 1877 a fost balamaua războiului. O forță de trupe ruse și voluntari bulgari, mult inferioară numeric, a ținut piept armatei lui Suleiman Pașa în bătăliile din august și apoi într-o iarnă la altitudine care a ucis mai mulți oameni decât luptele. Apărarea de către voluntari a drapelului lor de regiment, steagul de la Samara, a devenit povestea fondatoare a armatei bulgare moderne. Trecătoarea a rezistat; drumul spre sud a rămas deschis; cinci secole de stăpânire otomană s-au încheiat în câteva luni.

Monumentul Libertății de pe Vârful Stoletov comemorează exact asta. Finanțat prin subscripție publică și deschis la 26 august 1934, e un turn de piatră de 31,5 de metri, în forma unui donjon medieval bulgăresc, cu un leu de bronz deasupra porții, la care se ajunge pe o scară de circa 890 de trepte, urcând de la drum. Înăuntru, un sarcofag de marmură sprijinit pe patru lei de piatră adăpostește osemintele celor căzuți; deasupra, șapte niveluri de expoziție și o platformă de observație peste bateriile, tranșeele și mormintele reconstituite de-a lungul crestei.

În septembrie 2026, toate acestea sunt închise. Un program de conservare pe trei ani, cu un cost de aproximativ 3 milioane de euro, a început la 3 septembrie 2026, cu lucrări desfășurate din aprilie până în octombrie în fiecare sezon, menite să oprească infiltrațiile de apă în structură, să înlăture tencuiala mai nouă până la piatra originală și să reconstruiască scara nordică. La final e planificată o nouă expoziție permanentă. Până atunci, creasta, pozițiile de tun și priveliștea rămân tot ale tale, iar un drum merge spre est, de-a lungul crestei, până la Buzludzha.