Monumentul de la Șipka

Merită un ocol

Un turn de piatră pe creasta unde o apărare mult inferioară numeric a rezistat de-a lungul verii lui 1877 și a împiedicat armata otomană să elibereze nordul. Înăuntru sunt șapte niveluri de muzeu și un sarcofag cu osemintele apărătorilor. Urcușul e tot rostul, și nu există telecabină.

Poveste

Context

În vara lui 1877, o forță de trupe ruse și voluntari bulgari a ținut această trecătoare împotriva atacurilor otomane repetate dinspre sud. Erau mult inferiori numeric și, în cele mai grele momente, rămași fără muniție; luptele de aici și de la Sheynovo, mai jos, au decis dacă înaintarea rusă peste Balcani putea continua. Bulgarii tratează rezultatul drept momentul în care eliberarea țării a încetat să fie o posibilitate și a devenit un fapt.

Monumentul a venit mult mai târziu, și încet. Piatra de temelie a fost pusă în august 1922, structura a fost terminată în 1930, iar dezvelirea a avut loc la 26 august 1934. E un turn de piatră trunchiat, înalt de treizeci și unu de metri și jumătate, cu un leu de bronz la bază, iar numele Șipka, Sheynovo și Stara Zagora sunt săpate în pereții lui. La parter, un sarcofag de marmură adăpostește osemintele apărătorilor, flancat de statuile unui voluntar bulgar și ale unui soldat rus. Cele șapte niveluri de deasupra adăpostesc arme, documente, fotografii și obiecte personale, și o copie a steagului de la Samara, purtat de voluntari — nimic din toate acestea nu poate fi văzut în acest moment și nimic nu e așteptat înapoi înainte de 2029.

Ca să ajungi acolo, trebuie să urci 890 de trepte de la drum, din trecătoare. Sunt constante, nu extenuante, dar sunt foarte multe, iar creasta e expusă la orice face vremea. Într-o zi senină, priveliștea se deschide în ambele direcții ale Balcanilor, spre nord peste câmpie și spre sud, în jos, spre Valea Trandafirilor, iar acea priveliște e cea mai mare parte a motivului pentru care a contat trecătoarea — și e partea vizitei pe care închiderea nu o atinge.