Cele Șapte Lacuri din Rila

Merită un ocol

Ziua de munte bulgărească prin excelență: un telescaun, apoi un urcuș pe lângă lacuri numite după forma lor — Lacrima, Ochiul, Rinichiul — până pe o creastă de unde le vezi pe toate șapte deodată. Pornește devreme; până la prânz, vara, poteca devine coadă. Telescaunul se închide pentru mentenanță în ultima zi de luni a lunii, ceea ce transformă ieșirea într-un urcuș neplanificat de 600 de metri.

Poveste

Context

Șapte lacuri de circ glaciar stau pe o scară de trepte stâncoase, între 2.095 și 2.535 de metri, fiecare numit după cum arată. Lacrima e cel mai înalt și mai mic. Sub el, Ochiul, aproape circular și, cu circa treizeci și șapte de metri, cel mai adânc lac de circ din țară. Apoi Rinichiul, Gemenele, Trifoiul, Lacul Peștilor și Lacul de Jos, la capătul de jos al șirului. Apa se scurge dintr-unul în celălalt.

Telescaunul de la stația Pionerska, deasupra Panichishte-ului, acoperă vreo șase sute de metri de urcuș în mai puțin de douăzeci de minute și te lasă lângă cabana Rilski Ezera. De acolo, circuitul standard urcă spre punctul de belvedere de deasupra Lacrimii, de unde se văd toate șapte deodată, și coboară pe partea cealaltă: circa opt kilometri, 470 de metri diferență de nivel, cinci ore în ritm negrăbit.

Două lucruri modelează ziua mai mult decât mersul propriu-zis. Primul e coada — în weekendurile de vară, așteptarea la stația de jos e lungă dimineața și adesea mai rea la coborârea de după-amiază; iar în ultima zi de luni a fiecărei luni telescaunul nu circulă deloc, ceea ce face ca acei șase sute de metri să fie ai tăi, de urcat pe jos. Al doilea e 19 august, când Frăția Albă Universală se adună pe terenul larg de lângă Rinichi și dansează paneuritmie într-un cerc mare, în zori. Merită văzut o dată, și e cea mai proastă zi posibilă în care să vii pentru liniște.