Mănăstirea Rojen

Merită un ocol

Majoritatea oamenilor urcă cu mașina, se uită prin curte douăzeci de minute și pleacă. Varianta mai bună e drumul de la Melnik pe jos: prin piramidele de gresie, de-a lungul crestei, coborând spre mănăstire de sus. Înăuntru găsești pictură murală din secolele XVI–XVIII, un iconostas sculptat și unele dintre cele mai vechi vitralii păstrate din țară. Intrarea e liberă. Ia apă cu tine — pe creastă nu e umbră.

Poveste

Context

Mănăstirea se află pe o terasă deasupra râului Rojenska, la șase-șapte kilometri de Melnik, și e cea mai mare din partea bulgară a regiunii Pirin. Nimeni nu știe exact când a fost înființată. Un manuscris grecesc plasează ceva aici încă din secolul al XIII-lea; un inventar bisericesc din 1551 e prima mențiune pe care specialiștii o acceptă fără rezerve. Ce se păstrează la suprafață e mai târziu — o reconstrucție petrecută de-a lungul secolelor XVI, XVII și XVIII, care a lăsat straturile vizibile.

Pictura e motivul pentru care intri. O inscripție datează Pantocratorul de deasupra intrării în 1597. Judecata de Apoi și Scara lui Iacov poartă anul 1611; un ciclu dedicat lui Ioan Botezătorul, 1622; interiorul bisericii principale a fost pictat în 1732, cu peste o sută cincizeci de scene. Paraclisul Sfinților Cosma și Damian adăpostește cel mai vechi dintre iconostase. Vitraliile — mici, întunecate, ușor de trecut cu vederea — se numără printre cele mai vechi păstrate în Bulgaria.

La cinci sute de metri mai jos pe drum, în sat, biserica Sfinților Chiril și Metodiu a fost construită în 1912–14 la stăruința lui Yane Sandanski, revoluționarul care conducea acest colț al Macedoniei înainte de războaiele balcanice. E înmormântat lângă ea. Cele două clădiri, împreună, rezumă bine regiunea: o mănăstire care a supraviețuit fiindu-le utilă tuturor celor care au stăpânit valea, și un mormânt care marchează momentul în care valea și-a schimbat stăpânul.