Bisericile rupestre de la Ivanovo

Merită un ocol

Fresce din secolul al XIV-lea, ale școlii de la Tărnovo, într-o încăpere scobită într-o stâncă deasupra Rusenski Lom — pictate pentru o mănăstire finanțată de familia domnitoare, la care călugării ajungeau pe scări. E un singur paraclis mic și un urcuș de zece minute, așa că ajustează-ți așteptările: vii pentru calitatea picturii, nu pentru mărimea sitului.

Poveste

Context

Un călugăr pe nume Ioachim, viitorul prim patriarh al Tărnovoului, a început să sape chilii în calcarul defileului Rusenski Lom în anii 1220. Comunitatea care a crescut acolo a atras bani de la vârf: Ioan Asan al II-lea i-a făcut danii, iar Ioan Alexandru e pictat pe peretele bisericii principale ca ctitor. La apogeu erau ceva de genul patruzeci de biserici și paraclise, și câteva sute de alte încăperi în stânci.

Cea mai mare parte a dispărut. Prăbușirile de rocă au luat o parte — o biserică s-a prăbușit complet, iar picturile de tavan din secolul al XIII-lea ale alteia au trebuit decupate și mutate după ce stânca a cedat. Ce a rămas deschis e o singură încăpere, cunoscută local simplu drept „Biserica”, la treizeci și doi de metri sus pe peretele defileului, și adăpostește lucrul pentru care merită drumul: fresce din secolele XIII și XIV, pictate de oameni care lucrau în același moment și la același nivel ca mozaicarii Constantinopolului.

De la parcare sunt zece până la cincisprezece minute de urcat, pe o potecă cu trepte care urmează ruta folosită de călugări. E scurtă, dar cu adevărat abruptă, iar paraclisul însuși e strâmt, întunecos și se umple repede când sosește un autocar. De reținut că situl nu se află deloc în satul Ivanovo, ci la vreo trei kilometri est de el — urmează indicatoarele, nu numele.