Primorsko

Merită un ocol

Primorsko are două dintre cele mai mari plaje de pe coasta sudică, câte una de fiecare parte a promontoriului, cu rezervația Ropotamo chiar la nord și mlaștina Stamopolu în spatele plajei nordice. Este o stațiune simplă, aglomerată, ieftină, fără nimic vechi în ea, și funcționează: apa e puțin adâncă, nisipul e gros, iar prețurile șezlongurilor sunt printre cele mai mici de pe coastă.

Poveste

Context

Satul a fost întemeiat în 1879 și numit Kyopryu, «podul»; și-a luat numele Primorsko în 1934 și a primit port în 1939. Ce l-a făcut cunoscut a fost Centrul Internațional de Tineret, deschis în 1955, care a adus aici tineri din tot blocul estic timp de trei decenii și a lăsat orașului o capacitate de cazare pe care niciun sat de pescari nu ar fi avut-o altfel. A fost desemnat stațiune națională de litoral în 1962 și a devenit oraș în 1981.

Plajele sunt esența locului. Plaja nordică urcă spre laguna Stamopolu și câmpul de dune protejat dintre oraș și zona Perla — douăzeci și patru de hectare de dune, unele creste de până la nouăsprezece metri, cu peste optzeci de specii de plante, paisprezece dintre ele în Cartea Roșie. Mersul pe jos este permis acolo, spre deosebire de rezervație; condusul, camparea și construcțiile nu sunt. Plaja sudică, numită uneori Golful Diavolului, este mai mare și mai bună pentru înot.

La marginea nordică a orașului, în zona Perla, se află ceea ce este descris oficial drept baza privatizată a unei foste reședințe de stat, fără statut urbanistic și fără limite de proprietate stabilite. Circulă tot felul de povești despre ea, niciuna documentată, iar acest ghid nu repetă niciuna dintre ele. Micul muzeu de istorie al orașului are program normal vara, iar Beglik Tash se află la trei kilometri.