Orașul Vechi Pomorie

Merită un ocol

Pomorie ocupă o peninsulă îngustă și stâncoasă, care înaintează trei kilometri și jumătate în golf, cu marea pe trei laturi și o lagună hipersalină în spate. Această geografie a făcut din ea un oraș al sării încă din antichitate și un oraș al curelor cu nămol de un secol încoace, și este unul dintre puținele locuri de pe această coastă care nu se închide în octombrie. Cartierul vechi e mic; lacul, bazinele de sare și mormântul sunt motivele pentru care merită să rămâi.

Poveste

Context

Grecii au întemeiat aici Anchialos în secolul al IV-lea î.Hr., iar orașul a fost distrus și reconstruit în repetate rânduri — de goți, de avari, de incendii. Grâul, vinul, peștele și lemnul i-au asigurat traiul, până ce sarea le-a depășit pe toate, iar sarea se produce în lagună prin aceeași metodă lentă de evaporare de peste două mii de ani.

Orașul vechi este o rezervație de zece case din perioada Renașterii naționale, la capătul dinspre mare al peninsulei, în stilul de la Marea Neagră: case așezate de-a lungul unor străduțe înguste pavate cu piatră, oriel-uri de lemn susținute pe console, balcoane cu parapete perforate, coșuri albe. Este o fracțiune din mărimea cartierului vechi al Sozopolului, și nu de aceea merită să vii. Printre case se ridică două biserici, Nașterea Maicii Domnului și Schimbarea la Față.

Ce are Pomorie în schimb este cura. Laguna oferă leșie și un nămol fin de estuar, folosit medical de un secol; orașul se autointitulează capitala balneologică a țării, titlu recunoscut oficial în 2013, iar sanatoriul și hotelurile balneare îl mențin deschis toată iarna. Plaja e de nisip fin și se întinde pe puțin peste patru kilometri. Restul listei e scurt și bun: muzeul sării, centrul de vizitare de la lac, movila funerară tracică de la vest de oraș, mănăstirea Sfântul Gheorghe și un muzeu al pescuitului în vechiul turn de apă. Un bilet combinat pentru cinci obiective muzeale costă circa 10 €.