Mănăstirea Pomorie

Merită un ocol

Sfântul Gheorghe este o mănăstire în activitate pe partea dinspre uscat a orașului Pomorie, cu una dintre cele mai bune povești de întemeiere din Bulgaria și un izvor sfânt chiar în inima ei. Intrarea e liberă, vizita durează o jumătate de oră, iar pe 6 mai — ziua sfântului și sărbătoarea orașului — se ține o liturghie și un bâlci de trei zile care atrage oameni din toată Tracia.

Poveste

Context

Povestea proprie a mănăstirii sună așa. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, un turc pe nume Selim Bey s-a stabilit la Anchialos, cu o moșie întinsă, și s-a îmbolnăvit incurabil. Un argat de-al său, un bătrân pe nume Neno, a visat un izvor cu apă făcătoare de minuni în curte și a văzut un tânăr pe cal alb care tot revenea. Săpând în secret în acel loc, a descoperit un relief de marmură al Sfântului Gheorghe, iar din pământ a țâșnit apă. Episcopul l-a stropit pe Selim Bey cu apă din izvor; acesta s-a vindecat, s-a convertit împreună cu toată casa lui și a construit un paraclis. Rămas văduv mai târziu, a intrat în monahism, a devenit primul stareț al mănăstirii și i-a dăruit întreaga sa moșie de trei mii opt sute de decari.

O biserică nouă a fost construită în 1856, iar cea veche se mai află încă sub acoperișul ei. Turnul-clopotniță de douăzeci de metri datează din 1966. Mănăstirea păstrează icoane din secolele XVIII și XIX, iar icoana de hram a fost pictată de Temistokal Diamandopulo, un localnic din Anchialos.

Wikipedia în bulgară îl plasează pe Selim Bey cu un secol mai devreme, iar biserica cu doi ani mai târziu, ceea ce ne amintește că o legendă consemnată chiar de instituția care are de câștigat de pe urma ei nu este o cronică. Mergi oricum: curtea e liniștită, ayazmoto (izvorul sfânt) este încă acolo, iar adunarea de pe 6 mai este o supraviețuire autentică, nu un spectacol de folclor. Camerele din aripile mănăstirii pot fi obținute prin înțelegere cu starețul; pelerinii sunt găzduiți gratuit, cu condiția să respecte rânduiala și să participe la muncă.