Pobiti Kamani

Merită un ocol

Coloane de calcar, goale pe dinăuntru, ridicate din nisip, asupra cărora geologii nu cad de acord cum s-au format. La un sfert de oră de autostradă și complet diferit de orice altceva de pe coastă. O jumătate de oră ajunge pentru singurul grup cu potecă amenajată în jurul lui, așa că tratează-l ca pe un popas, nu ca pe o destinație — și verifică ziua, fiindcă e închis lunea și marțea.

Poveste

Context

Coloane de piatră, goale pe dinăuntru și umplute cu nisip, se înalță în grupuri răsfirate pe o fâșie de teren de aproximativ opt kilometri pe trei, la marginea de vest a Varnei. Au în jur de cincizeci de milioane de ani, din Eocenul inferior, și ajung până la șase metri înălțime, cu diametre între o treime de metru și trei metri. Există undeva între șapte și paisprezece grupuri, în funcție de cine numără; cel cu potecă, casă de bilete și nume — Dikilitash — cuprinde circa trei sute de coloane și e singurul pe care îl vede majoritatea vizitatorilor.

Cum s-au format e o dispută deschisă încă din 1829, de când un călător rus le-a descris pentru prima dată. Vechea idee că ar fi recifuri de corali a fost abandonată. Explicația care are acum cele mai solide dovezi în spate e mai ciudată: sunt concrețiuni tubulare crescute în jurul unor șuvoaie de fluid bogat în metan, care se scurgea prin fundul mării, cimentate prin activitate microbiană — un izvor rece fosilizat, susținut și de chimia carbonului din ciment.

Două precizări oneste. Deșertul e parțial artificial: nisipul pe care mergi a fost scos la iveală prin extracție, nu de natură. Iar situl e mic. E o potecă scurtă, marcată, în jurul unui singur grup, iar o jumătate de oră ajunge cu prisosință — e un popas în drum spre sau dinspre Varna, nu o destinație. Protejat din 1937, ceea ce l-a făcut primul loc din Bulgaria care a primit statutul de monument al naturii.