Sinagoga din Plovdiv

Merită un ocol

Sion e una dintre puținele sinagogi de plan otoman păstrate în Balcani și e aproape invizibilă din stradă — un bloc simplu, într-o curte din spatele frontului stradal, fără nimic care s-o anunțe. Înăuntru e o încăpere pătrată, de circa doisprezece metri pe fiecare latură, pictată în albastru și verde, cu benzi geometrice, un tavan presărat cu stele și un candelabru de sticlă venețiană atârnând la mijloc. Încă în uz, cu un program de vizitare neregulat.

Poveste

Context

Cartierul evreiesc al Plovdivului se numea Orta Mezar sub otomani, iar comunitatea de aici era sefardă. Actuala sinagogă s-a ridicat în 1886 și 1887, pe locul uneia mai vechi, în anii de imediat după eliberare — printre primele construite în noua țară — și a fost extinsă în 1922, când congregația era la maximul ei.

Planul e cel otoman: o încăpere pătrată, nu o bazilică, de circa doisprezece metri pe fiecare latură, cu bima la mijloc. Decorația e motivul pentru care merită să intri. Pereții și tavanul poartă un decor geometric albastru și verde, nu figuri, tavanul e un câmp de stele, iar un candelabru de sticlă venețiană atârnă în centrul lui. O mare parte din ce vezi e rezultatul unei restaurări terminate în 2003, după decenii în care clădirea se degradase grav.

Comunitatea evreiască din Plovdiv numără acum câteva sute de persoane. Sinagoga încă funcționează, ceea ce e motivul principal pentru care accesul nu are un orar fix — nu există casă de bilete și niciun program afișat pe care să te poți baza. Întreabă la biroul comunității evreiești, sau încearcă spre mijlocul dimineții, într-o zi lucrătoare, și acceptă că s-ar putea să găsești poarta încuiată. Intrarea e printr-o curte și e ușor de trecut pe lângă ea fără s-o observi.