Muzeul Regional de Etnografie din Plovdiv

Merită un ocol

Casa e jumătate din expoziție. Conacul lui Kuyumdzhioglu, din 1847, are etajul superior bombat și frontonul ondulat care definesc stilul Renașterii naționale la Plovdiv, construit într-o vreme când fațada era mesajul. Înăuntru, colecțiile acoperă costumul popular, arama, distilarea trandafirilor și meșteșugul împletirii găitanelor din care trăia regiunea — vreo șaizeci de mii de piese, din care vezi doar o fracțiune. Închis lunea, la deal față de teatrul roman.

Poveste

Context

Negustorii din Plovdiv, în perioada Renașterii naționale, construiau spre exterior. Casele lor ies în consolă peste stradă la etajele superioare, lărgindu-se pe măsură ce urcă, cu fațade pictate sau sculptate, întoarse spre oricine trece pe acolo. Casa Kuyumdzhioglu din 1847 e cea mai completă mărturie păstrată a acestui obicei: o fațadă simetrică, un fronton ondulat ca o perdea trasă, și un plan care pune un salon central mare în mijlocul fiecărui etaj, cu încăperile așezate în jurul lui.

Colecția etnografică s-a mutat aici mai târziu. Ideea unui muzeu regional pentru Plovdiv datează de la începutul anilor 1890 și îi datorează mult lui Stoyu Shishkov, un profesor și etnograf care a pledat pentru strângerea culturii materiale a regiunii înainte ca ea să dispară. A funcționat: patrimoniul muzeului ajunge azi la zeci de mii de obiecte, iar sălile sunt organizate pe ocupații — agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri și găitanul pe care satele din Rodopi îl torceau, iar Plovdiv îl vindea.

Ești aici la fel de mult pentru încăperi ca pentru vitrine: o casă bogată din secolul al XIX-lea care nu a fost niciodată golită de conținut, cu obiectele pe care proprietarii ei le-ar fi recunoscut încă înăuntru. Muzeul are un al doilea sediu pe strada Saborna, la câteva minute distanță, iar un bilet combinat acoperă ambele.