Philippopolis

Merită un ocol

Plovdiv nu are o zonă arheologică, are un oraș construit deasupra uneia, iar stratul roman tot iese la suprafață — un stadion sub strada comercială, un forum în spatele oficiului poștal, un teatru pe șaua dintre două dealuri, mozaicuri sub un acoperiș nou, lângă bulevard. Mersul pe jos între ele durează douăzeci de minute. Vizitarea lor cum se cuvine durează o zi.

Poveste

Context

Oamenii au locuit pe aceste dealuri mai mult sau mai puțin neîntrerupt de vreo opt mii de ani, afirmație care îl duce pe Plovdiv pe tot felul de liste. Tracii aveau aici un oraș numit Eumolpias, pe Nebet Tepe; Filip al II-lea al Macedoniei l-a cucerit în 342 î.Hr. și l-a numit după el însuși; romanii au făcut din Philippopolis reședința provinciei Tracia și au construit pe măsură.

Orașul roman este stratul prin care poți chiar să te plimbi. Grila lui stradală încă modelează centrul modern, motiv pentru care fragmentele săpate se aliniază atât de ciudat cu magazinele. Teatrul de pe șaua dintre două dintre dealuri, dezgropat după o alunecare de teren de la începutul anilor 1970, este încă folosit pentru concerte. Stadionul se întinde pe toată lungimea străzii pietonale. Forumul se află în spatele oficiului poștal central, în aer liber și liber de străbătut. Bazilica Episcopală și Bazilica Mică acoperă orașul din antichitatea târzie, când acesta era o capitală provincială creștină.

Nimic din toate astea nu este semnalizat ca un circuit, și asta e jumătate din plăcere — ieși dintr-o cafenea și dai peste un zid. Cele două lucruri utile de știut sunt că există bilete combinate pentru siturile municipale, și că majoritatea se închid o jumătate de oră la mijlocul zilei.