Nicopolis ad Istrum

Merită un ocol

Traian a trasat aici un adevărat oraș de limbă greacă, după războaiele cu dacii — străzi în grilă, un forum cu colonade, terme, un teatru —, hunii i-au pus capăt în 447, iar esențial este că nimeni nu a mai construit vreodată deasupra lui. Poți citi planul întreg al unui oraș roman la nivelul gleznei, fără nimic mai recent în cale. Este mai degrabă un câmp de fundații decât ziduri în picioare, așa că vino pentru plan, nu pentru dramatism.

Poveste

Context

Numele este latinescul pentru «orașul victoriei de pe Istru (Dunăre)», ceea ce flatează geografia: fluviul se află mult mai la nord, iar situl se află de fapt deasupra râului Rositsa. Traian l-a întemeiat în primul deceniu al secolului al II-lea, ca să marcheze sfârșitul războaielor cu dacii, și l-a populat din estul elenofon, motiv pentru care inscripțiile de aici sunt în greacă, nu în latină. Planul este grila ortogonală de manual — forum în centru, în interiorul unei colonade ionice, clădirea sfatului orășenesc, terme, un teatru, străzi care ies până la ziduri.

I-a mers bine. Sub împărații Severi, orașul și-a bătut propria monedă de bronz, în peste o mie de tipuri înregistrate, ceea ce a permis datarea unei mari părți din cronologie. La sfârșitul anilor 340, episcopul got Wulfila a primit permisiunea să-și așeze convertiții undeva în această regiune, și tot aici a creat alfabetul got și a tradus Biblia în limba gotă — cel mai vechi text substanțial din orice limbă germanică a ieșit din aceste câmpuri.

Hunii au distrus orașul în 447. O așezare fortificată, mult mai mică, s-a menținut într-un colț de-a lungul primelor secole bizantine, apoi întregul loc a fost abandonat și arat, nu reconstruit, motiv pentru care a mai rămas ceva din el. Un arheolog francez a deschis primele șanțuri în 1900; săpăturile sistematice se desfășoară din anii 1970, mai recent ca proiect bulgaro-britanic. Bulgaria a inclus situl pe lista tentativă UNESCO în 1984, și acolo a rămas până azi.