Muzeul Locuințelor Neolitice

Merită un ocol

O casă de la începutul mileniului al VI-lea î.Hr., aflată chiar unde a fost construită, cu vasele, lăzile de cereale și cuptoarele încă la locul lor. A supraviețuit fiindcă a ars: focul a copt pereții de lut și a sigilat totul sub dărâmături. O singură încăpere, o jumătate de oră, și una dintre cele mai directe priviri asupra vieții agricole timpurii pe care le oferă Europa.

Poveste

Context

Locuințele au ieșit la lumină în 1969, în timpul unor săpături de salvare la Stara Zagora, iar arheologii, în loc să le mute, au construit un adăpost deasupra locului și le-au lăsat in situ. Muzeul s-a deschis în jurul lor un deceniu mai târziu. Casa mai mare avea două niveluri — aproximativ zece metri pe șase, și cam șapte metri până la coamă — construită din pari bătuți în pământ, împletiți cu nuiele și tencuiți cu lut și paie tocate. Asta e o construcție obișnuită pentru epocă. Ce nu e obișnuit e că mai există și azi.

Motivul e incendiul care a distrus-o. O casă din nuiele și lut care putrezește lasă în urmă doar gropi de pari; una care arde își transformă pereții în ceramică arsă și lasă acoperișul să cadă peste conținut, care apoi rămâne neatins sub dărâmături. Așa a supraviețuit inventarul odată cu clădirea: vreo șaizeci de vase, râșnițe de mână pentru măcinat cereale, lăzi de depozitare, cuptoare și trei coloane de lut modelate cu coarne de bou, care în mod clar nu erau obiecte casnice obișnuite. Movila de la Stara Zagora a fost locuită aproape neîntrerupt din mileniul al VII-lea î.Hr. târziu încoace, iar acesta e un singur moment din ea, înghețat în timp.

E un muzeu mic și nu încearcă să pară mai mult decât este. O sală de la subsol adăpostește ceramică preistorică, figurine și podoabe din regiunea mai largă. Alocă o jumătate de oră și tratează-l ca pe un popas în Stara Zagora, nu ca pe o destinație în sine.