Muzeul Național de Arheologie al Bulgariei

Merită un ocol

Ăsta e cel mai bun argument scurt pentru care Bulgaria contează arheologic, iar clădirea e jumătate din el: nouă cupole pe patru piloni, cel mai vechi lucru încă în picioare din centrul Sofiei. Înăuntru, metalurgie tracică pentru care oamenii călătoresc de departe, expusă într-o singură sală boltită, în care nu te poți rătăci. O oră ajunge, două dacă te ține aurul.

Poveste

Context

Marea Moschee — Büyük — a fost începută în 1451 pentru Mahmud Pașa, pe atunci guvernator general al Rumeliei, și terminată în 1494, la vreo două decenii după moartea lui. E un pătrat cu latura de 36,6 de metri, acoperit de nouă cupole egale, susținute de patru piloni și arce în ogivă, și îmbrăcate în plumb. După războiul din 1877–78, clădirea abandonată a servit ca spital, apoi, din 1879, ca prima bibliotecă națională a Bulgariei. Muzeul a fost înființat în 1892 și și-a mutat obiectele aici între 1900 și 1905.

Expoziția acoperă perioada de la cele mai vechi urme de activitate umană găsite în Europa până la sfârșitul Evului Mediu, dar sălile tracice sunt motivul pentru care vine lumea: tezaurul de la Valchitran, treisprezece vase de aur, douăsprezece kilograme și jumătate, scos la iveală de doi frați care lucrau o vie lângă Pleven, în decembrie 1924, și datat în jurul anului 1300 î.Hr.; capul-portret de bronz al regelui odris Seuthes al III-lea; argintăria de la Lukovit.

Ajută să știi că ăsta e mai întâi un institut și abia apoi o atracție turistică — Institutul Național de Arheologie al Academiei de Științe se întâmplă să aibă și un muzeu. Accentul cade pe obiecte, nu pe povestea din jurul lor, ceea ce unora le convine perfect.