Mănăstirea Sfântului Ioan de Rila

Merită un ocol

Dacă vezi o singură mănăstire în Bulgaria, aceasta e alegerea cea mai potrivită: arcadele alb-negre, pridvorul pictat și munții care veghează totul explică, în vreo zece secunde, de ce au contat atât de mult aceste locuri. Vino înainte de autocarele din Sofia — lumina dimineții în curte e tot rostul vizitei.

Poveste

Context

Un pustnic pe nume Ioan de Rila s-a așezat într-o peșteră din acești munți în secolul al X-lea; mănăstirea a crescut în jurul discipolilor lui, nu în jurul lui însuși. Ceea ce vezi azi ține aproape în întregime de secolul al XIX-lea — un incendiu din 1833 a distrus aproape totul, iar reconstrucția a devenit un proiect național al Renașterii naționale bulgare, plătit din donații venite din toată țara.

A supraviețuit o singură piesă: Turnul lui Hrelyo, din 1335, donjonul scund de piatră din mijlocul curții, ridicat atunci când un feudal local avea nevoie de un loc unde să reziste unui asediu. Restul — arcadele dungate, cele cinci sute de fresce ale pridvorului, iconostasul sculptat — datează din anii 1830 și 1840, iar cea mai mare parte a picturii este atribuită lui Zahari Zograf și cercului său.

Rolul mănăstirii nu a fost niciodată doar religios. De-a lungul secolelor de stăpânire otomană, ea a funcționat ca depozit de manuscrise, scriere și limbă, într-o vreme când nu exista un stat bulgar care să le păstreze.