Midžor

Merită un ocol

Punctul cel mai înalt al Balcanilor de Vest și al Serbiei, iar până la desființarea instalațiilor de graniță, la începutul anilor 1990, nimeni nu umbla pe aici. De aceea încă se simte nefolosit: creste lungi și ierboase, izvoarele Lomului și Timocului chiar sub tine, și aproape nimeni altcineva. Este o zi întreagă de mers de la oricare dintre punctele de plecare bulgare, iar drumurile spre acele puncte de plecare sunt accidentate.

Poveste

Context

Două rute de acces dinspre partea bulgară, și niciuna nu e ușoară. De la Chuprene, un drum de pământ de șaptesprezece kilometri, în sus pe râul Chuprenska, ajunge la hija (cabana montană cu personal) Gorski Ray, la 1.450 de metri, și necesită un vehicul înalt; pe jos înseamnă puțin peste nouă kilometri, în sus pe Manastirka, pe unul dintre cele două eco-trasee. De la cabană, o potecă marcată traversează rezervația biosferei Chuprene — unul dintre ultimele locuri din Bulgaria unde cuibărește cocoșul de munte — până la creasta principală, apoi coboară spre sud-est peste Ostra Chuka și Oba, la 2.033 de metri, până la șaua de la reperul de graniță 336, unde izvorăsc atât Lomul, cât și Timocul. De acolo este cam o oră de urcat pe versantul nord-vestic. Socotește patru ore și jumătate de la cabană.

De la Gorni Lom, traseul este mai scurt și mai abrupt: o cabană la 840 de metri, șapte kilometri deasupra satului, într-un fost punct de graniță, apoi două-trei ore de urcuș greu până la aceeași șa.

Muntele în sine este acoperit de iarbă pe trei laturi și are un perete de stâncă abrupt spre nord, folosit de cățărători. Zona de vârf este peisaj protejat din 2009, pentru flora sa alpină. Granița trece chiar pe deasupra; Serbia nu cere niciun permis, iar dinspre partea sârbească oamenii urcă din Babin Zub și Topli Dol. Într-o zi senină, pustietatea este chiar ideea — aceasta este cea mai puțin umblată creastă de două mii de metri din țară.