Mesembria

Merită un ocol

Toată lumea fotografiază bisericile și trece pe lângă ziduri, ceea ce e exact pe dos. La istm, acolo unde peninsula se îngustează la câteva zeci de metri, trei sisteme de apărare stau unul peste altul: un zid tracic din secolul al VIII-lea î.Hr., unul grecesc din secolele V–III, din blocuri masive așezate uscat, și poarta bizantină din secolul al V-lea d.Hr., cu turnurile ei flancante. Nu costă nimic și e primul lucru la care ajungi.

Poveste

Context

Peninsula are opt sute cincizeci de metri lungime și trei sute cincizeci lățime, și e locuită de peste trei mii de ani. Tracii au numit locul după un întemeietor pe nume Melsas — Melsambria, orașul lui Melsas, „bria” fiind cuvântul lor pentru oraș. Zidul lor, din piatră cioplită prinsă în lut, se mai ridică pe alocuri la doi metri înălțime.

Grecii dorieni au ajuns la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. și au reconstruit fortificațiile de la sfârșitul secolului al V-lea până în al III-lea, folosind blocuri mari, lustruite, așezate fără mortar peste un nucleu de moloz. Orașul a devenit o polis adevărată, cu gimnaziu și teatru, și și-a bătut propria monedă de argint din prima jumătate a secolului al V-lea, bronz mai târziu, și aur la apogeu, în secolele III și II. Roma l-a luat fără luptă în 72 î.Hr.

Poarta pe care o vezi azi e bizantină, de la mijlocul secolului al V-lea d.Hr., construită în opus mixtum — asize alternante de piatră și cărămidă — și placată cu blocuri fasonate. Două turnuri dreptunghiulare o flanchează, cu turnuri rotunde și în formă de potcoavă distribuite de-a lungul zidului mai departe, iar odinioară existau două porți, una cu pod mobil. Hanul Krum a cucerit orașul în 812, după două săptămâni, și a dărâmat zidul; a fost reconstruit din cărămidă, reparat în repetate rânduri și, în final, refăcut sub țarul Ioan Alexandru. Porțiuni din incinta sudică se află sub apă. Situl e rezervație națională din 1956 și figurează pe lista patrimoniului mondial din 1983.