Malyovitsa

Merită un ocol

Cu 2.729 m, Malyovitsa nu se numără printre cele mai înalte vârfuri din Rila, dar este cel mai ușor de recunoscut — o piramidă abruptă de granit, la capătul propriei sale văi, și terenul de antrenament al alpinismului bulgar începând cu mijlocul secolului trecut. De la cabana aflată la circa 1.960 m, mersul durează trei-patru ore la urcare și două-trei la coborâre, pe o potecă bine bătătorită, cu o ultimă porțiune stâncoasă. Fără cățărare tehnică pe ruta de vară; dar cu picior sigur, da.

Poveste

Context

Drumul de vale urcă din Govedartsi până la un mic centru de schi, la circa 1.730 m, și acolo se opresc mașinile. Cabana se află încă o jumătate de oră mai sus, la aproximativ 1.960 m, chiar la limita pădurii, iar de pe terasa ei vârful este acel lucru ascuțit și evident de la capătul circului. Alpinismul bulgar a început, practic, pe pereții din jur; școala de alpinism din vale a pregătit mai multe generații de cățărători, inclusiv membri ai expedițiilor bulgare în Himalaya.

Ruta obișnuită este o potecă, nu o cățărare. Urcă prin pajiște și bolovăniș până la umăr, apoi se înăsprește în trepte de stâncă pe ultima porțiune — nimic care să ceară coardă vara, dar suficient cât să-ți folosești mâinile și să-ți dorești condiții uscate. Trei-patru ore la urcare este realist pentru cineva care merge regulat pe munte; coborârea e mai rapidă pentru picioare și mai grea pentru genunchi.

Malyovitsa este și o răscruce. De pe creastă, poteci marcate duc spre nord-est, către Cele Șapte Lacuri ale Rilei, și spre sud-vest, în jos, către Mănăstirea Rila, ceea ce face din ea prima zi standard a unei traversări, nu doar un vârf de sine stătător. Asta înseamnă și că cabana se umple în sezon. În iunie mai există adesea zăpadă pe jgheaburile de sub vârf, iar treptele de stâncă sunt considerabil mai rele ude decât uscate.