Peștera Ledenika

Merită un ocol

Numele înseamnă „înghețată”, iar în lunile reci chiar se formează gheață în camera de la intrare — singurul moment din an în care peștera își merită numele. Traseul de vizitare parcurge circa trei sute de metri prin zece săli, cea mai mare cu tavanul la vreo cincisprezece metri înălțime. E deschisă publicului din 1961 și se află la șaisprezece kilometri pe drumul de munte de la Vratsa.

Poveste

Context

Peștera a fost descoperită pe la începutul secolului XX și amenajată pentru vizitatori de-a lungul deceniilor următoare, deschizându-se cum se cuvine în 1961. Traseul înșiră o serie de încăperi cu nume proprii — Anticamera, Sala de Concerte, Sala Albă, Marele Templu — prin calcar depus cu mult înainte ca Balcanii să se fi ridicat, cu aparatura obișnuită de stalactite, stalagmite și scurgeri calcaroase. La sfârșitul anilor 1980 primea o sută de mii de vizitatori pe an, mult mai mulți decât primește acum.

Se află în interiorul Parcului Natural Vrachanski Balkan, a cărui direcție o administrează, face curățenii periodice în puțurile din apropiere și monitorizează coloniile de lilieci de aici și din peșterile vecine. Ăsta e cadrul onest pentru o vizită: e o peșteră turistică modestă, într-un cadru spectaculos, iar drumul cu mașina de la Vratsa, prin defileul Vratsata, e cel puțin jumătate din excursie.

Vino iarna, dacă gheața contează pentru tine și drumul e liber; vino vara, pentru temperatură, care e o binecuvântare când Vratsa arde de căldură. Oricum ar fi, e scurtă, și ar trebui combinată cu altceva din parc — traseul cascadei Borov Kamak, sau defileul însuși.