Lale Bair

Merită un ocol

Un deal jos, pe drumul din spate dinspre cartierul Meden Rudnik către Tvarditsa, cu întreaga zonă umedă Mandra–Poda întinsă dedesubt, marea dincolo de ea, și Burgas și Kraymorie de partea cealaltă. Nu costă nimic, urcușul de la capătul asfaltului durează cincisprezece minute, și este singurul loc de unde geografia orașului și a lacurilor sale capătă sens imediat.

Poveste

Context

Numele bulgar înseamnă «dealul lalelelor», deși varianta englezească rămasă în uz local este «dealul dragostei», iar până de curând singurii vizitatori erau perechile de îndrăgostiți și vânătorii. Se află la optzeci și opt de metri deasupra apei și stă la unghiul potrivit: Poda chiar dedesubt, Uzungeren pe o parte, întinderea lungă a Mandrei spre interior, Vaya vizibilă în depărtare, spre nord-vest, iar marea umplând jumătatea estică a priveliștii.

Dealul în sine nu este protejat; tot ce se vede de pe el este. Este un aranjament ciudat, și tocmai de aceea locul funcționează — obții panorama de ansamblu fără să deranjezi nimic, iar într-o dimineață senină din octombrie, pasajul răpitoarelor trece la nivelul ochilor.

A ajunge acolo este dificultatea. Ia drumul din Meden Rudnik spre Tvarditsa, iar la circa trei sute de metri după zidul barajului, un drum de pământ se desprinde spre deal. Oprește unde se termină asfaltul și mergi pe jos; drumul e accidentat și mai rău după ploaie. Cincisprezece minute de urcat. Venind cu autobuzul înseamnă să cobori la Tvarditsa și să mergi pe jos o jumătate de oră. Nu este nimic în vârf — nicio bancă pe care să te poți baza, nicio apă, nicio umbră —, așa că adu ce ai nevoie și mergi devreme, înainte să se strângă ceața peste apă.