Lacul Pomorie

Merită un ocol

Laguna din spatele orașului Pomorie este încă împărțită în bazine de evaporare și încă exploatată, și tocmai de aceea sunt păsările aici — malurile golașe și saramura puțin adâncă le convin pescărițelor, ciocîntorșilor și picioroangelor mai bine decât ar face-o orice rezervație «aranjată». Green Balkans administrează un centru de vizitare pe malul sudic, cu telescoape îndreptate spre colonii. Vino la sfârșit de primăvară pentru cuibărit, între august și octombrie pentru migrație și iarna pentru flamingi.

Poveste

Context

Pomorie a fost odată o insulă; două limbi de nisip au legat-o de uscat, lăsând în urmă această lagună hipersalină — circa 8,5 kilometri pătrați, rareori mai adâncă de un metru. Aici se produce sare de peste două mii de ani, prin metoda numită după vechiul nume al orașului, Anchialos: apa de mare este lăsată să intre la un capăt, parcurge încet un lanț de bazine puțin adânci pe măsură ce se concentrează, apoi este strânsă manual, cu grebla, la celălalt capăt. Muzeul Sării de alături, deschis din 2002, menține în funcțiune circa două hectare de bazine și este singurul muzeu de acest fel din sud-estul Europei.

Laguna a devenit arie protejată în 2001 și sit Ramsar în 2002. Lista ei de păsări depășește cu mult două sute de specii, iar laguna este unul dintre principalele situri de reproducere din Bulgaria pentru pescărița mare, pescărița mică, ciocîntors, piciorong și călifar alb. Din anii 2010, flamingii mari iernează aici în număr care, cu o generație în urmă, ar fi fost de neconceput.

Centrul de vizitare se află la capătul sudic, lângă Muzeul Sării: circa 2 € intrarea, sau 3 € pentru amândouă, cu terasă, telescoape și o expoziție. Rămâne deschis tot anul, dar cu program de iarnă începând din octombrie, închis duminica și lunea. Limba de nisip care închide laguna spre nord înseamnă un mers lung pe nisip închis la culoare, bogat în fier — bun la răsărit, dar expus și fără umbră până la ora zece.