Krastata Kazarma

Merită un ocol

Osman Pazvantoğlu, care conducea Vidinul ca pe un stăpân aproape independent, a pus să se construiască această cazarmă în 1801, pe grădina vechiului palat. Planul e o cruce grecească — patru aripi, patru curți interioare, circa 1.260 de metri pătrați la sol — o formă stranie pentru o cazarmă, și probabil motivul pentru care clădirea și-a supraviețuit rostului inițial. Din 1969 adăpostește colecția etnografică a Vidinului.

Poveste

Context

Pazvantoğlu era guvernator otoman pe hârtie și răzvrătit în practică, iar timp de două decenii, în jurul anului 1800, Vidinul a fost, practic, statul lui propriu, bătând monedă și purtând război împotriva sultanului. Cazarma a găzduit patru unități separate, sub comanda lui, ieniceri printre ele, iar un pod acoperit de lemn o lega de un arsenal alăturat. În curte se ridica odată un turn cu ceas, dispărut acum.

După 1878, statul bulgar a folosit-o ca tribunal, apoi ca cazarmă militară, ceea ce e felul obișnuit în care supraviețuiesc astfel de clădiri: fiind utile oricui vine după. A fost restaurată între 1965 și 1967 și transformată în muzeu. O restaurare mai amplă, finanțată de UE, s-a încheiat la începutul lui 2013; într-un an, vechile crăpături s-au redeschis, iar acoperișul a început să lase apa să treacă, iar clădirea a stat închisă o vreme de atunci.

Expoziția etnografică, aflată acolo din 1969, acoperă cultura tradițională a regiunii Vidin, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în anii 1920 — costum ritual și de zi cu zi, și o secțiune despre îmbrăcămintea orășenească și obiectele de uz casnic, care arată cât de mult din viața materială a Vidinului venea de pe Dunăre în sus, nu din interiorul țării. Etichetele sunt în cinci limbi.