Kozarnika, municipalitatea Dimovo

Merită un ocol

Straturile cele mai de jos de aici au fost datate la circa 1,4 milioane de ani și au scos la iveală un dinte de hominid și câteva oase tăiate cu secvențe de crestături ce par intenționate. Dacă datarea se confirmă, aceasta este cea mai veche dovadă a prezenței oamenilor în Europa, și pledează pentru o rută balcanică de ieșire din Africa, nu pentru cea prin Gibraltar. Înțelege bine unde vii: o săpătură fără nimic amenajat.

Poveste

Context

Kozarnika este o peșteră de circa 210 de metri, în stâncile aflate la vreo doi kilometri vest-sud-vest de Gara Oreshets, lângă drumul spre Belogradchik, la care se ajunge pe o potecă abruptă de câteva sute de metri. Săpăturile au început în 1984, iar din 1996 se desfășoară ca proiect comun bulgaro-francez, între Institutul de Arheologie din Sofia și institutul de cuaternar din Bordeaux, condus de Nikolay Sirakov și Jean-Luc Guadelli.

Contează două seturi de descoperiri. Cele de sus sunt o industrie paleolitică târzie, din cam mileniul XXXVII–XXXIV î.Hr., care nu seamănă deloc cu contemporanele ei bulgare de la Bacho Kiro și Temnata Dupka, și mult mai mult cu culturi vest-europene de câteva mii de ani mai târzii. Cele de jos sunt marele premiu disputat: dintele, oasele incizate, și o datare de 1,4 milioane de ani. Urmele de pe oase au fost interpretate ca intenționate, ceea ce ar împinge comportamentul simbolic înapoi cu un ordin de mărime — iar disputa în jurul lor nu este încheiată.

Există și un al treilea fir, care primește mai puțină atenție. Straturile din pleistocenul târziu au conținut oase de păsări din patruzeci și trei de specii, inclusiv patru care nu mai trăiesc astăzi în Bulgaria — cocoșul de mesteacăn, ierunca de sălcii, bufnița polară și stăncuța de stâncă — în combinații care nu mai există nicăieri pe pământ astăzi. Bufnițele polare și potârnichile de stâncă împărțeau cândva această vale.