Lacul de acumulare Kardzhali

Merită un ocol

Zidul e esența locului: 103 de metri de baraj din beton, tip arcuit-gravitațional, un tip neobișnuit în Bulgaria, ridicat chiar deasupra orașului Kardzhali, cu orașul trăind sub el. În spatele lui, Arda se adună pe douăzeci de kilometri, printr-un ținut vulcanic golaș, care nu seamănă deloc cu restul Bulgariei. Douăzeci și patru de sate au dispărut sub apă când s-a umplut. Nu e amenajat nimic pentru vizitatori; îl privești de pe drum.

Poveste

Context

Construcția a început în 1957, iar barajul a intrat în funcțiune în 1963, deși lucrările la schema mai amplă au continuat până în anii 1970. Proiectul e un zid din beton, arcuit-gravitațional, înalt de 103,5 de metri și lung de 344 — neobișnuit aici, unde majoritatea barajelor mari sunt din pământ sau structuri gravitaționale simple — iar ingineria a fost suficient de dificilă încât au fost aduși specialiști sovietici și francezi, atunci când roca instabilă și falierea au amenințat să oprească lucrarea.

Ce reține sunt circa 497 de milioane de metri cubi din Arda, întinși pe treisprezece kilometri pătrați și jumătate și ajungând douăzeci de kilometri în amonte. Douăzeci și patru de sate din districtele Kardzhali și Ardino au fost inundate. Centrala de sub zid are patru turbine, pentru 106 de megawați, iar acesta e cel mai din amonte dintre cele trei baraje mari de pe Arda.

Pentru un vizitator, atracția e peisajul, nu ingineria. Ăștia sunt Rodopii de Est: joși, uscați, vulcanici, cu ieșiri de riolit ridicându-se deasupra apei verzi și foarte puțini copaci. Brațe laterale ale lacului se retrag în dealuri și se văd cel mai bine de pe drumul de coastă sau de pe creasta de deasupra zidului. Lumina de seară e când funcționează acest ținut — stânca devine portocalie, iar apa devine neagră.