Teatrul Național "Ivan Vazov"

Merită un ocol

Fațada neoclasică, cu Apollo și muzele pe frontispiciu, e fotografia pe care și-o face toată lumea în Sofia, iar grădina și fântâna din față sunt locul unde stă orașul într-o seară caldă. După lăsarea întunericului, cu fațada luminată, e ora mai bună. Să intri înăuntru e mai greu decât pare — vezi rezerva de mai jos.

Poveste

Context

Trupa a venit prima. În 1904, ministrul educației Ivan Shishmanov a transformat o companie privată numită O lacrimă și un zâmbet într-un teatru de stat, iar o clădire a fost comandată asociației vieneze Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, care ridicaseră teatre în jumătate din Europa Centrală. A fost terminată în 1906 și deschisă la 3 ianuarie 1907, cu 848 de locuri și picturi pe tavan și pereți semnate de artistul vienez Rudolf Fuchs.

A fost distrusă de două ori. Un incendiu izbucnit în timpul unui spectacol, la începutul lui 1923, a luat scena, o parte din sală și garderoba; arhitectul german Martin Dülfer a reconstruit-o, iar teatrul s-a redeschis în 1929, cu utilaj scenic modern și 1.236 de locuri. Un bombardament aerian, la 10 ianuarie 1944, a smuls o parte din sală și aripa sudică, iar trupa a petrecut ani buni în alte spații, înainte de o reconstrucție din 1949.

Ultima reconstrucție majoră, făcută de arhitectul bulgar Ivan Tomov între 1972 și 1976, a readus exteriorul din 1907, introducând totodată, discret, o structură de beton antiseismică, o sală de cameră și un depozit subteran de decoruri. Astăzi funcționează cu trei scene: sala principală, cu 780 de locuri, o sală de cameră cu 120 și un spațiu la etajul patru, cu 90. Numele îl cinstește pe Ivan Vazov, scriitorul care a făcut mai mult decât oricine altcineva ca noua țară să aibă o literatură.