Casa Umorului și Satirei

Merită un ocol

Deschisă pe 1 aprilie 1972 — data a fost tocmai ideea — și găzduind astăzi zeci de mii de caricaturi, gravuri, sculpturi, măști și afișe, semnate de artiști din peste o sută de țări. Este o instituție mare, ciudată, foarte specifică Blocului Estic, construită în jurul unei singure glume continue despre zgârcenia gaborovenilor. Merită o oră dacă îți place satira grafică; mai puțin, dacă te așteptai să râzi cu voce tare.

Poveste

Context

Reputația orașului Gabrovo este de zgârcenie, dusă la extreme absurde, iar orașul a petrecut două secole asumându-și-o, în loc s-o nege. Emblema municipală este o pisică fără coadă. Emblema muzeului însuși este un glob cu urechi și ochi de pisică. Glumele sunt afectuoase, îndreptate spre sine și repetate atât de des încât funcționează ca o industrie locală.

Instituția întemeiată pe această glumă s-a dovedit a fi mai serioasă decât pare. Din 1972, a colectat satiră grafică la scară internațională — caricaturi, gravuri satirice, picturi, sculptură, fotografie, afișe, costume de carnaval —, ajungând la zeci de mii de lucrări, semnate de mii de artiști din toată lumea. Adunarea unei colecții internaționale de caricatură politică în interiorul unui stat comunist a implicat o tensiune evidentă, iar muzeul a gestionat-o parțial păstrând accentul pe umor ca tradiție populară. Din 1989, a putut fi mai sincer în privința jumătății politice a propriei colecții.

Ca experiență, este inegală. Clădirea este un bloc masiv de beton, expozițiile se rotesc, iar o mare parte din caricatură nu supraviețuiește nici traducerii, nici trecerii a patruzeci de ani. Dar amploarea lucrului în sine este cu adevărat neobișnuită, iar secțiunea despre propriul carnaval și propria tradiție de glume ale orașului Gabrovo explică ceva despre umorul bulgăresc pe care niciun paragraf de ghid turistic nu reușește să-l explice. Orașul organizează un carnaval care se hrănește din același material.