Biserica Sfinților Patruzeci de Mucenici

Merită un ocol

Ăsta e ce are Bulgaria mai apropiat de un relicvar național, și e o clădire mică, joasă, ușor de trecut cu vederea, la poalele dealului Țarevets. Înăuntru sunt trei coloane de piatră cu inscripții — două din secolul al IX-lea în greacă, aduse aici în mod deliberat, și cea a lui Ioan Asan al II-lea însuși în bulgară — și mormintele dinastiei medievale care le-a pus acolo. Douăzeci de minute, dacă citești coloanele; zece, dacă nu.

Poveste

Context

Ioan Asan al II-lea a construit biserica după bătălia de la Klokotnița, din martie 1230, unde l-a înfrânt pe stăpânitorul Epirului și a făcut din Tărnovo puterea dominantă din Balcani. El însuși a consemnat victoria, săpată pe o coloană care se mai află încă înăuntru. Lângă ea a așezat, în mod deliberat, două pietre mai vechi, aduse special: o coloană a hanului Omurtag din secolul al IX-lea, a cărei inscripție descrie un palat de pe Dunăre și apoi se întoarce, brusc, spre scurtimea vieții, oricât de măreață ar fi ea; și un semn de hotar din vremea lui Krum. Ideea era tocmai să adune trei secole de conducători bulgari într-o singură încăpere.

Mormintele sunt celălalt motiv pentru care vii. Un mormânt găsit aici în secolul XX e identificat, în general, ca fiind al lui Caloian, ucis lângă Salonic în 1207, iar biserica e considerată și locul unde se află Ioan Asan al II-lea și soția lui, Ana-Maria. Pentru o țară al cărei stat medieval a fost șters vreme de cinci sute de ani, faptul că trupurile și scrisul se află în aceeași clădire contează mai mult decât arhitectura.

Apoi, un al doilea strat: la 22 septembrie 1908, aici a fost citită proclamația care punea capăt subordonării formale a Bulgariei față de sultan, motiv pentru care data aceasta și această biserică sunt legate în orice manual școlar. Clădirea însăși a fost zdruncinată, transformată, avariată și restaurată în repetate rânduri, așa că nu te aștepta la material din secolul al XIII-lea peste tot pe unde te uiți. Coloanele sunt lucrul autentic.