Complexul Arhitectural-Etnografic Etar

Merită un ocol

Lazar Donkov a deschis acest loc în septembrie 1964, ca prim muzeu în aer liber al țării, iar trăsătura lui distinctivă e că utilajele funcționează. Mori, pive și un gater sunt puse în mișcare de râul Sivek, care traversează situl, iar atelierele meșteșugărești au oameni care chiar fac lucruri. Vino în prima oră după deschidere; până la prânz, autocarele din Veliko Tărnovo au și sosit.

Poveste

Context

Ideea pentru care a pledat Donkov era că trecutul trebuie să fie vizibil ca să fie înțeles, iar situl pe care l-a ales a făcut asta ușor: o porțiune a râului Sivek, la sud de Gabrovo, unde oricum existaseră ateliere puse în mișcare de apă. Construcția a început în 1963, prin restaurarea a ceea ce exista deja — o moară primitivă karadzheyka, o pivă și o valyavitsa pentru spălat postavul de lână — și apoi prin mutarea aici a altor clădiri din satele din jurul Balcanilor Centrali. S-a deschis la 7 septembrie 1964.

Rezultatul acoperă circa șapte hectare și vreo cincizeci de construcții, și adăpostește singura colecție din Bulgaria de instalații tehnice acționate hidraulic. Asta e partea pentru care merită să te oprești. Nu sunt machete. Apa e deviată pe jgheaburi, roțile se învârt, iar piva bate postavul așa cum o făcea pe vremea când așa se finisa postavul.

Cealaltă jumătate e strada meșteșugarilor, un șir de vreo șaisprezece clădiri din perioada Renașterii naționale, cu ateliere la parter și spațiu de locuit deasupra, reconstituind strada comercială a unui oraș balcanic din secolul al XIX-lea. Turnătorie de clopote, tăbăcărie, sculptură în lemn, rotărie, olărit, panificație, presare de ulei, lutherie: meșteșugurile sunt practicate, nu doar expuse, iar ce fac meșterii chiar se vinde. Alunecă spre teritoriul suvenirurilor în plină vară, dar clădirile, râul și utilajele țin lucrul laolaltă.