Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Merită un ocol

O bisericuță din secolul al XIII-lea, pe strada Venera, de treisprezece virgulă nouă pe cinci virgulă trei metri, cu o singură navă, în plan cruciform, cu nartex, și decorată cu o rigoare care merită privită de aproape: arcade subliniate de rânduri triple de discuri ceramice smălțuite verde, iar panourile de dedesubt umplute cu blocuri mici de piatră și cărămizi perechi așezate în model de tablă de șah. Cupola și clopotnița au dispărut. E gratuită și durează zece minute.

Poveste

Context

Biserica avea trei uși — una pe zidul nordic, direct în navă, două spre nartex — și trei abside mici, poligonale, spre răsărit, străpunse de deschideri. Un turn dreptunghiular se ridica deasupra nartexului și se ajungea la el, ca și la Aliturgetos, printr-o scară de piatră ascunsă în grosimea zidului vestic. Atât turnul, cât și cupola au dispărut; ce rămâne e corpul clădirii și „pielea” lui.

Această piele e ce interesează. Acolo unde Aliturgetos e exuberantă, biserica Arhanghelilor e disciplinată: discurile smălțuite verzi sunt folosite câte trei, cărămida e așezată într-un model strict alternant, iar întreaga fațadă se citește ca un exercițiu controlat, nu ca o demonstrație. Să vezi amândouă bisericile la un interval de zece minute e cea mai bună lecție scurtă despre acest stil pe care o poți primi.

Muzeul o datează în secolul al XIII-lea pe pagina dedicată monumentului, și în secolul al XIV-lea pe pagina de istorie, iar nimeni nu a tranșat problema. Biserica e a treia oprire pe traseul municipal „Calea Spirituală”, dar nu intră în schema de bilete a muzeului, iar pentru ea nu sunt publicate ore de vizitare, așa că mizează doar pe exterior. Nu e o pierdere prea mare: interiorul e gol, iar rostul acestor clădiri a fost mereu ce arătau spre stradă.