Biserica Sfânta Paraschiva

Merită un ocol

Ce plătești cu doi euro și jumătate e exteriorul: două rânduri de arcade oarbe, benzi de cărămidă alternând cu piatră, discuri ceramice colorate încastrate în arcade și lunete umplute cu model de os de pește și de tablă de șah. Înăuntru nu mai există nici cupolă, nici clopotniță — ambele dispărute — iar spațiul e folosit ca galerie. Cinci minute, dacă nu te rețin tablourile.

Poveste

Context

Majoritatea cercetătorilor o plasează în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea, deși câțiva pledează pentru o dată mult mai timpurie. Planul e simplu: o singură navă, cu nartex la capătul vestic și o absidă cu cinci laturi la răsărit, acoperită cu o boltă în leagăn sprijinită pe două arce. Zidurile folosesc pseudo-opus mixtum-ul preferat de meșterii din Nesebar, asize de piatră fasonată alternând cu asize de cărămidă și centuri de lemn îngropate în interior.

Decorația e ce contează. Opt arcade oarbe și înguste pe rând, de-a lungul zidurilor nordic și sudic, și trei pe cel vestic; arhivolte încercuite cu rozete ceramice colorate; lunete umplute cu cărămidă așezată în model de os de pește, soare, tablă de șah și zigzag. E o bisericuță provincială, construită de oameni care știau exact ce poate face un cuptor de ars cărămidă pentru ei, și e cel mai limpede exemplu al acestei măiestrii într-un oraș plin de exemple.

Cupola și clopotnița au dispărut de mult, iar un acoperiș în două ape acoperă acum nava în locul lor, așa că silueta e înșelătoare și ar trebui să citești zidurile, nu forma. Se deschide din aprilie până la mijlocul lui octombrie, odată cu celelalte bisericuțe, iar în afara acestor luni se arată doar la cerere, prin muzeul arheologic.