Sinagoga Centrală din Sofia

Merită un ocol

Sfințită în 1909 pentru o comunitate descinzând din evreii expulzați din Spania și așezați în tot Balcanii otomani, construită pentru mult peste o mie de credincioși. Candelabrul de bronz vienez este cel mai mare din țară. La etaj se află un mic muzeu care include și motivul pentru care evreii Bulgariei înseși nu au fost deportați. Vino într-o zi de lucru — se închide pentru două seturi de sărbători.

Poveste

Context

Friedrich Grünanger a proiectat-o, a lucrat la ea din 1905, și a livrat o clădire hispano-maură cu detalii vieneze de Secession. A fost sfințită pe 9 septembrie 1909, în fața regelui Ferdinand și a primului-ministru. Sala principală este octogonală, cupola are nouăsprezece metri în diametru și douăzeci și trei de metri până la interiorul coroanei ei, treizeci și unu de metri până în vârf, la exterior; sala de rugăciune are 1.170 de locuri. Mozaicul este venețian, coloanele sunt din marmură de Carrara, tâmplăria din stejar de Slavonia, iar candelabrul a venit de la Viena. O bombă a lovit colțul de nord-est pe 13 aprilie 1944 și nu a explodat, dar unda de șoc a distrus vitraliile.

Muzeul de la etaj găzduiește două expoziții permanente, despre comunitățile evreiești din Bulgaria și despre Holocaust. A doua poartă o poveste cu două jumătăți care trebuie spuse împreună. Cei circa cincizeci de mii de evrei care trăiau în granițele antebelice ale Bulgariei nu au fost niciodată urcați în trenuri: revolta din 19 martie 1943 a vicepreședintelui parlamentului, Dimitar Peshev, susținută de înalți ierarhi ortodocși și de proteste publice, a forțat anularea deportărilor. În același timp, peste unsprezece mii de evrei din teritoriile pe care Bulgaria le ocupase în Tracia Egeeană și Macedonia Vardarului au fost predați germanilor și uciși la Treblinka.

Comunitatea de astăzi este o fracțiune din cea pentru care a fost dimensionată această sală. Și asta face parte din ce privești.