Monumentul Buzludzha

Merită un ocol

Un turn de șaptezeci de metri și o sală în formă de farfurie zburătoare, construite de un stat care se credea veșnic, abandonate la mai puțin de un deceniu de la terminare și acum readuse încet dinspre ruină. Nu ai voie să intri și n-ar trebui să încerci. Vino pentru creastă și pentru silueta ei pe fundalul cerului schimbător — lumina de seară e cea pentru care merită drumul.

Poveste

Context

Georgi Stoilov l-a proiectat; construcția s-a desfășurat între 1974 și 1981, iar monumentul s-a deschis în august acel an. Locul a fost ales pentru istoria lui: socialiștii bulgari se întâlniseră pe acest vârf sub conducerea lui Dimitar Blagoev în 1891, iar monumentul a fost ridicat ca să comemoreze asta. Ca să încapă construcția, vârful a fost dinamitat cu vreo nouă metri, iar cincisprezece mii de metri cubi de rocă au fost cărați de acolo. A costat peste paisprezece milioane de leva, iar o mare parte din muncă și materiale au fost contribuții, nu plăți.

În interiorul farfuriei, o sală circulară era căptușită cu aproape nouă sute treizeci de metri pătrați de mozaic — Marx, Engels, Lenin, muncitori, ciocane și seceri — realizat din tone de sticlă colorată. Întreținerea a încetat complet în 1989. Tot ce se putea lua a dispărut; acoperișul a cedat; zăpada și apa au pătruns în mozaicuri și au distrus ceva de genul o cincime din ele.

Ce se întâmplă acum e mai interesant decât lasă de înțeles reputația de turism al ruinelor. Europa Nostra a numit Buzludzha, în 2018, unul dintre cele șapte situri de patrimoniu cele mai amenințate din Europa, iar din 2019 o fundație lucrează la un plan de conservare și la o strategie de reutilizare, cu granturi de la Fundația Getty; stabilizarea de urgență a mozaicurilor a început în 2020. Intenția e ca, într-o zi, locul să fie deschis cum se cuvine. Până atunci, ușile sunt sudate și intrarea e interzisă, iar cei care încearcă să salveze clădirea sunt exact cei care te roagă să nu te cațeri înăuntru.