Farul din Burgas

Merită un ocol

Farul de la capătul digului estic a fost primul far portuar din Bulgaria, aprins pentru prima dată în 1899. Nu poți intra — e echipament în funcțiune — dar poți merge pe jos până la el, prin zona publică a portului, iar priveliștea înapoi, de-a lungul stâncii, cu Grădina Maritimă deasupra, e cea pe care o fotografiază toată lumea. Cincisprezece minute, și nimic de plătit.

Poveste

Context

Farul original din 1899 stătea pe o structură columnară de vreo cincisprezece metri înălțime. A fost reconstruit ca turn cilindric în 1907, iar actualul turn de beton armat, cu benzi albe și roșii, datează din 1995. Are circa paisprezece metri înălțime, cu lumina la douăzeci și patru de metri deasupra mării, arătând un fulger alb la fiecare trei secunde și vizibil de la paisprezece mile marine. Un semnal de ceață sună după un model de treizeci de secunde.

Două lumini mai mici marchează gura portului, construite în 1900 și cunoscute de toată lumea drept cea roșie și cea verde, după culorile din jurul camerelor lor de felinar. Ambele arătau inițial roșu; cea verde și-a schimbat culoarea în 1931, când perechea a fost electrificată.

Ce merită la acest loc e plimbarea. De la debarcader, plaja centrală se întinde spre sud pe aproape doi kilometri, nisip larg cu parcul deasupra, și se termină la marginea portului. Douăzeci de minute pe fiecare sens, la pas domol, iar dimineața devreme e momentul potrivit — plaja e curățată, lumina e în spatele tău, iar orașul încă nu s-a trezit. E și punctul unde se termină coasta turistică și începe orașul care muncește: dincolo de dig sunt macaralele, danele pentru tancuri petroliere și rafinăria de pe malul celălalt al lacului. Nu confunda acest far cu cel de pe insula Sfânta Anastasia, care e un turn cu totul diferit.