Brashlyan

Merită un ocol

Brashlyan este un sat din Strandzha, cu vreo patruzeci de locuitori, declarat rezervație de arhitectură și istorie în februarie 1982. Registrul turistic de stat numără șaptezeci și șase de case clasate în el, nouă de importanță națională. Biserica sa, Sfântul Dimitrie, este coborâtă în pământ și are un altar grecesc al lui Zeus-Dionysos încastrat în ambon. La paisprezece kilometri nord-vest de Malko Tarnovo, pe asfalt.

Poveste

Context

Vechiul nume era Sarmashik, iar Brashlyan este traducerea lui literală. Ce s-a păstrat este un sat complet din Strandzha: parterele din piatră, etajele de lemn, streșini largi, caldarâm, și un plan care nu a fost niciodată sistematizat. Registrul național numește cinci case individuale și biserica drept monumente de importanță națională, în timp ce registrul turistic dă numărul mai mare, de șaptezeci și șase de clădiri clasate; lista municipală nu a fost niciodată publicată, așa că ambele cifre au dreptate, fiecare despre lucruri diferite.

Biserica Sfântul Dimitrie datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea și se află pe un sanctuar tracic despre care se crede că ar fi fost închinat lui Dionysos. Este coborâtă în pământ pentru a câștiga înălțime fără a se ridica deasupra solului, și a fost odată înconjurată de un zid înalt de circa doi metri și jumătate; fațadele sunt placate cu travertin cioplit. Clopotul ei a fost turnat la Iaroslavl, în Rusia, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, și se află încă acolo. Un altar de marmură închinat lui Zeus-Dionysos, cu o inscripție votivă în greacă, este încastrat în ambon.

Școala de tip celular din anexă a fost înființată în 1871, după ce biserica bulgară și-a câștigat independența, și a educat băieți de doisprezece-treisprezece ani până în 1877. A fost restaurată așa cum era: fără bănci, piei pe podea, bețișoare și table de ceară. Există o casă-muzeu etnografic într-o casă din perioada Renașterii naționale, cu un război de țesut funcțional, și o expoziție în aer liber despre agricultura tradițională. Casa Balyuva este locul unde trupele turcești au ucis primele victime ale răscoalei din 1903; astăzi este o locuință privată. Hramul satului este pe 9 august.