Vârful Botev

Merită un ocol

La 2.376 m, e vârful întregului lanț al Balcanilor — după Rila și Pirin, punctul cel mai înalt al celui de-al treilea dintre marile masive ale Bulgariei — iar spre deosebire de Musala, aici nu există telecabină care să scurteze urcușul. Răsplata e lungimea crestei care se întinde spre est și spre vest, și prăpastia spre circul glaciar de la Kalofer, rămas în spate. Vârful propriu-zis e ocupat de o stație meteo și un stâlp radio uriaș, bine de știut înainte să pornești.

Poveste

Context

Botev e acoperișul Stara Planina, deși nu pare deloc așa văzut de jos. Muntele arată, deasupra Kaloferului, ca un zid lung de iarbă și grohotiș, nu ca un vârf, iar platoul din vârf, odată ajuns acolo, e larg, bătut de vânt și aglomerat: o stație meteorologică, clădiri de deservire și un turn radio deschis în 1966, care transmite pentru cea mai mare parte a țării. Puriștii se plâng. Tot acesta e și motivul pentru care găsești adăpost acolo sus când vremea se schimbă — ceea ce se întâmplă repede.

Traseul clasic pornește la nord de Kalofer, din Panițite, și urmează valea Tundzha până la cabana Rai, la circa 1.435 m — trei-patru ore, un loc rezonabil unde să împarți drumul în două. Deasupra cabanei, traseul trece pe la Raysko Praskalo, cea mai înaltă cascadă din țară, apoi urmează poteca Tarzan: un zigzag abrupt prin stâncă, asigurat cu cablu de oțel în două puncte. Uscat și calm, e o cățărare ușoară. Ud, înghețat sau în ceață, e porțiunea muntelui care rănește oameni.

Făcut dintr-un foc, direct de la șosea, e o zi foarte lungă, cu vreo 1.800 de metri diferență de nivel la urcare. Împărțit în două, cu o noapte la Rai, devine o excursie plăcută, nu un test de anduranță, și ajungi pe vârf devreme, înainte să se adune norii de după-amiază. Oricum ai alege, verifică prognoza de două ori și fii dispus să te întorci din drum — creasta nu are nicio cale rapidă de coborâre.