Grădina Borisova

Merită un ocol

Trei sute de hectare care încep de la Podul Vulturilor și urcă spre sud-est, departe de trafic. Înăuntru se află lacul Ariana, două stadioane de fotbal, un observator astronomic din 1897, turnul de televiziune și un mare memorial comunist. Nu e o piesă de spectacol și nu e chiar pentru vizitatori — e pur și simplu locul unde iese Sofia seara, și ăsta e motivul să-l străbați.

Poveste

Context

Primarul orașului l-a adus pe grădinarul elvețian Daniel Neff de la București, în 1882, ca să facă din Sofia o grădină. Neff a desenat primul plan chiar în primăvara aceea, a înființat o pepinieră, și-a construit o casă pe sit și a început să planteze în 1884 — salcâm, dud, ulm. Joseph Frei a preluat locul în 1906 și l-a împins spre flori, amenajând o grădină de trandafiri. Georgi Duhtev l-a moștenit în 1934, a adăugat încă o mie patru sute de trandafiri și un colț japonez. Ce e neobișnuit e că niciunul dintre cei trei nu a desființat ce lăsase precedentul; fiecare a lucrat în interiorul planului anterior.

Parcul poartă numele țarului Boris al III-lea. Adăugirile ulterioare n-au dat dovadă de aceeași reținere: stadionul național Vasil Levski a fost construit în anii 1950, iar stadionul Armata în anii 1960, turnul de televiziune în 1959, iar Movila Frăției — un monument pentru partizanii comuniști — se află pe o ridicătură chiar în mijlocul parcului.

Lacul Ariana, la capătul dinspre Podul Vulturilor, are hidrobiciclete vara și devine patinoar iarna. Dincolo de el, aleile se liniștesc rapid. E suficient de mare cât ca, într-o după-amiază de zi lucrătoare, să pierzi orașul complet din vedere la vreo zece minute de la una dintre cele mai aglomerate intersecții din țară.