Bistrishko Branishte

Merită un ocol

Pe 22 mai 2001, o furtună de vânt a doborât circa șaptezeci și cinci de hectare de molid bătrân aici. Gândacul de scoarță s-a înmulțit în lemnul căzut, iar până la sfârșitul lui 2004 cea mai mare parte a pădurii rezervației era moartă — circa șase sute de hectare de trunchiuri cenușii, rămase în picioare pe versantul chiar de deasupra Sofiei. Nimeni nu a curățat locul, intenționat. Este un lucru straniu și instructiv pe lângă care să treci.

Poveste

Context

Rezervația a fost declarată pe 27 octombrie 1934, prin același decret care a creat parcul, și extinsă în 1980 la puțin peste o mie o sută de hectare. Ocupă flancul estic al muntelui, sub vârfurile Golyam Rezen, Malak Rezen și Skoparnik, cuprinzând izvoarele râurilor Bistrishka și Yanchevska, de la circa 1.430 de metri până la aproape 2.290. Are aproximativ patru kilometri și jumătate lungime și trei lățime.

Ce proteja era pădurea primară de molid: arbori cu o vârstă medie de un secol sau mai mult, cei mai bătrâni între 140 și 150 de ani, cu diametre de până la un metru și o treime, iar coroanele copacilor ajungând la peste douăzeci și cinci de metri. UNESCO a inclus-o în rețeaua Omul și Biosfera în 1977, iar în 2021 a fost scoasă din program.

Decizia luată după doborâturile din 2001 a fost să lase lemnul exact unde a căzut — rezervația există pentru a lăsa proceselor naturale să-și urmeze cursul, iar curățarea ar fi însemnat exact opusul acestui scop. Gândacii au făcut restul. Ce traversezi acum este o întindere lungă de lemn mort, rămas în picioare, cu tinere exemplare crescând printre el — o regenerare la o scară pe care rareori ai ocazia s-o vezi. Un alt lucru de urmărit din oraș: petecul mare de zăpadă de sub Golyam Rezen rezistă până în iulie, uneori chiar august, și este vizibil din străzile Sofiei.