Insula Belene

Merită un ocol

Paisprezece kilometri de sălcii, plopi și teren agricol desecat, în mijlocul Dunării, la care se ajunge din orașul Belene pe un pod plutitor. Capătul vestic este o închisoare în funcțiune, ridicată pe locul lagărului de muncă ce a găzduit deținuți politici începând de la sfârșitul anilor 1940. Capătul estic este rezervația Persinski Blata. Aici nu hoinărești. Este un loc pe care îl înțelegi, nu pe care îl străbați pe jos.

Poveste

Context

Persin pe hărți, Belene pentru toată lumea: circa patruzeci și unu de kilometri pătrați, formați acolo unde mai multe insulițe s-au unit prin înnisipare, alcătuiți din sedimente fluviale groase de cincisprezece până la douăzeci de metri și ridicându-se abia nouă metri deasupra apei. Lucrările de desecare au transformat partea vestică și centrală, mai înaltă, în teren arabil. Estul, jos, este încă un ținut de canale părăsite, mlaștină permanentă și pădure inundabilă, care dispare sub ape când crește Dunărea.

Lagărul este motivul pentru care cei mai mulți bulgari cunosc numele locului. A funcționat, în etape, de la sfârșitul anilor 1940 până în anii 1950 și a găzduit deținuți politici; este lucrul cel mai apropiat de un nume de loc unic pentru acel deceniu pe care îl are Bulgaria. O închisoare funcționează pe acest amplasament și astăzi, iar acea jumătate a insulei este închisă publicului.

Jumătatea estică a devenit rezervația Persinski Blata în 1981 și este astăzi nucleul Parcului Natural Persina. Au fost înregistrate peste 170 de specii de păsări, printre care țigănuș, cormoran mic, sfrâncioc cu frunte neagră și gâscă cu gât roșu, iar în pădure trăiesc mistreți, șacali, vulpi și vidre. Cele două fapte stau pe aceiași paisprezece kilometri de mâl, și nu există un mod confortabil de a le împăca — ceea ce este, până la urmă, motivul pentru care merită să vii.